Geneza 37

1  Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.

2  Iată istoria lui Iacov. Iosif, la vârsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.

3  Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe; şi i-a făcut o haină pestriţă.

4  Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi şi au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească.

5  Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât şi mai mult.

6  El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat!

7  Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.”

8  Fraţii lui i-au zis: „Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuieşti tu pe noi?” Şi l-au urât şi mai mult din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui.

9  Iosif a mai visat un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.”

10  L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea ta?”

11  Fraţii săi au început să-l pizmuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.

12  Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.

13  Israel i-a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.” „Iată-mă, Sunt gata” a răspuns el.

14  Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi Sunt sănătoşi şi dacă oile Sunt bine; şi adu-mi veşti.” L-a trimis astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.

15  Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?”

16  „Caut pe fraţii mei” a răspuns Iosif „spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?”

17  Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunând: „Haide la Dotan.” Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan.

18  Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.”

19  Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri!

20  Veniţi acum, să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.”

21  Ruben a auzit lucrul acesta şi l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!”

22  Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge; ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie şi nu puneţi mâna pe el.” Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său.

23  Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă pe care o avea pe el.

24  L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.

25  „Apoi au şezut să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător şi smirnă pe care le duceau în Egipt.

26  Atunci Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom câştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sângele?

27  Veniţi mai bine să-l vindem Ismaeliţilor şi să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.” Şi fraţii lui l-au ascultat.

28  La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut cu douăzeci de sicli din argint Ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.

29  Ruben s-a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt hainele,

30  s-a întors la fraţii săi şi a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?”

31  Ei au luat atunci haina lui Iosif şi, junghiind un ţap, i-au muiat haina în sânge.

32  Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”

33  Iacov a cunoscut-o şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!”

34  Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său.

35  Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mângîie; dar el nu voia să primească nici o mângîiere, ci zicea: „Plângând mă voi pogorâ la fiul meu în locuinţa morţilor.” Şi plângea astfel pe fiul său.

36  Madianiţii l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.