Geneza 29

1  Iacov a pornit la drum şi s-a dus în ţara celor ce locuiesc la Răsărit.

2  S-a uitat înainte şi iată că pe câmp era o fântână; şi lângă ea erau trei turme de oi, care se odihneau; căci la fântâna aceasta obişnuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fântânii era mare.

3  Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele şi apoi puneau piatra iarăşi la loc pe gura fântânii.

4  Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde Sunteţi?” „Din Haran” au răspuns ei.

5  El le-a zis: „Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaştem” i-au răspuns ei.

6  El le-a zis: „Este sănătos?” „Sănătos” au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.

7  El a zis: „Iată, soarele este încă sus şi e prea devreme ca să strângeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăşi.”

8  Ei au răspuns: „Nu putem, până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fântânii şi vom adăpa oile.”

9  Pe când le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.

10  Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.

11  Apoi Iacov a sărutat pe Rahela şi a început să plângă tare.

12  Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecii. Şi ea a dat fuga de a spus tatălui său.

13  Cum a auzit Laban de Iacov, fiul sorei sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate.

14  Şi Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.

15  Apoi Laban i-a zis lui Iacov: „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?”

16  Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, iar cea mai mică Rahela.

17  Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură şi mândră la faţă.

18  Iacov o iubea pe Rahela şi a zis: „Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.”

19  Şi Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!”

20  Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea.

21  În cele din urmă Iacov i-a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.”

22  Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ.

23  Seara, a luat pe fiică-sa Lea şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.

24  Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.

25  A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci Iacov i-a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?”

26  Laban a răspuns: „În locul acesta nu e obiceiul să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari.

27  Isprăveşte săptămâna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.”

28  Iacov a făcut aşa şi a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela.

29  Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha.

30  Iacov a intrat şi la Rahela pe care o iubea mai mult decât pe Lea; şi a mai slujit la Laban alţi şapte ani.

31  Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut-o să aibă copii, pe când Rahela era stearpă.

32  Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi fiu) „căci” a zis ea „Domnul a văzut mâhnirea mea şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.”

33  A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu; şi a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită şi mi l-a dat şi pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare).

34  Iar a rămas însărcinată şi a născut un fiu; şi a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire).

35  A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu; şi a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul). Şi a încetat să mai nască.