Geneza 24

1  Avraam era bătrân, înaintat în vârstă; şi Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru.

2  Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea;

3  şi te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc,

4  ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.”

5  Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-o să vrea să mă urmeze în ţara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?”

6  Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!

7  Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicând: „Seminţei tale voi da ţara aceasta” va trimite pe Îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.

8  Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.”

9  Robul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.

10  Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.

11  A lăsat cămilele să se odihnească în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă.

12  Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbîndă astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam.

13  Iată, stau lângă izvorul acesta de apă şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.

14  Fă ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau” şi care va răspunde: „Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale” să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”

15  Nu sfârşise el încă de vorbit şi a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.

16  Fata era foarte frumoasă; era fecioară şi nici un bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a pogorât la izvor şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi.

17  Robul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.”

18  „Bea, domnul meu” a răspuns ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mână şi i-a dat să bea.

19  După ce i-a dat şi a băut până s-a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura.”

20  A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui.

21  Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.

22  Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă din aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli din aur.

23  Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?”

24  Ea a răspuns: „Eu Sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.”

25  Şi i-a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte.”

26  Atunci omul a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului,

27  zicând: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor stăpânului meu.”

28  Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate.

29  Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.

30  Văzuse veriga şi brăţările în mâinile sorei sale şi auzise pe soră-sa Rebeca spunând: „Aşa mi-a vorbit omul acela.” A venit, deci, la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor,

31  şi a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.”

32  Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el.

33  Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbeşte!” a zis Laban.

34  Atunci el a zis: „Eu Sunt robul lui Avraam.

35  Domnul a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.

36  Sara, nevasta stăpânului meu, a născut la bătrâneţe un fiu stăpânului meu; şi lui i-a dat el tot ce are.

37  Stăpânul meu m-a pus să jur şi a zis: „Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc;

38  ci să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.”

39  Eu am zis stăpânului meu: „Poate că femeia n-o să vrea să mă urmeze.”

40  Şi el mi-a răspuns: „Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine şi-ţi va da izbîndă în călătorie şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.

41  Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.”

42  Eu am ajuns azi la izvor şi am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac,

43  iată, eu stau la izvorul de apă şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta”

44  şi care îmi va răspunde: „Bea tu însuţi şi voi da de băut şi cămilelor tale” fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!”

45  Înainte de a sfârşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborît la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog.”

46  Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului şi a zis: „Bea şi voi da de băut şi cămilelor tale.” Am băut şi ea a dat de băut şi cămilelor mele.

47  Eu am întrebat-o şi am zis: „A cui fată eşti?” Ea a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.” I-am pus veriga în nas şi brăţările la mâni.

48  Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.

49  Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.”

50  Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău nici bine.

51  Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.”

52  Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului.

53  Şi robul a scos scule din argint, scule din aur şi îmbrăcăminte pe care le-a dat Rebecii; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său şi mamei sale.

54  După aceea au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el şi s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu.”

55  Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.”

56  El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbîndă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu.”

57  Atunci ei au răspuns: „Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.”

58  Au chemat, deci, pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau” a răspuns ea.

59  Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.

60  Au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii şi sămânţa ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi!”

61  Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca şi a plecat.

62  Isaac se întorsese de la fântâna „Lahai-Roi” căci locuia în ţara de miazăzi.

63  Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină pe câmp, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.

64  Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat jos de pe cămilă.

65  Şi a zis robului: „Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci ea şi-a luat marama şi s-a acoperit.

66  Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.

67  Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui şi el a iubit-o. Astfel a fost mângîiat Isaac pentru pierderea mamei sale.