Ezechiel 8

1  În al şaselea an, în ziua a cincea a lunii a şasea, pe când şedeam în casă, şi bătrânii lui Iuda şedeau înaintea mea, mâna Domnului Dumnezeu a căzut peste mine.

2  M-am uitat, şi iată că era un chip care avea o înfăţişare de om; de la coapse în jos, era foc, şi de la coapse în sus era ceva strălucitor, ca nişte aramă lustruită.

3  El a întins ceva ca o mână, şi m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit între pământ şi cer şi m-a dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la uşa porţii de la curtea dinăuntru, care caută spre miazănoapte, unde era locul idolului geloziei, care stîrnea gelozia Domnului.

4  Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel era acolo, aşa cum o văzusem în vale.

5  El mi-a zis: „Fiul omului, ia ridică ochii spre miazănoapte!” Am ridicat ochii spre miazănoapte; iată că idolul acesta al geloziei era la miazănoapte de poarta altarului, la intrare.

6  Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urîciuni pe care le săvârşeşte aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de Sfântul Meu locaş? Dar vei mai vedea şi alte urîciuni şi mai mari!”

7  Atunci m-a dus la poarta curţii. M-am uitat, şi iată că era o gaură în perete!

8  Şi mi-a zis: „Fiul omului, ia sapă în perete!” Am săpat în zid, şi iată că era o uşă.

9  Şi mi-a zis: „Intră, şi vezi urîciunile cele rele pe care le săvârşesc ei aici!”

10  Am intrat şi m-am uitat; şi iată că erau tot felul de chipuri de târâtoare şi de dobitoace urîcioase, şi toţi idolii casei lui Israel, zugrăviţi pe perete de jur împrejur.

11  Înaintea acestor idoli stăteau şaptezeci de oameni din bătrânii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea o cădelniţă în mână şi se înălţa un nor gros de tămâie.

12  Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: „Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!”

13  Şi mi-a zis: „Vei mai vedea şi alte alte urîciuni mari pe care le săvârşesc ei!”

14  Şi m-a dus la intrarea porţii Casei Domnului din spre miazănoapte. Şi iată că acolo stăteau nişte femei, care plângeau pe Tamuz.

15  Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte urîciuni mai mari decât acestea!”

16  Şi m-a dus în curtea dinăuntru a Casei Domnului. Şi iată că la uşa Templului Domnului, între pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se închinau înaintea soarelui spre răsărit.

17  Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvârşesc ei urîciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu silnicie şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas!

18  De aceea şi Eu, voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.”