Ezechiel 14

1  Cîţiva din bătrânii lui Israel au venit la mine şi au şezut înaintea mea.

2  Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

3  „Fiul omului, oamenii aceştia îşi poartă idolii în inimă, şi îşi pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire! Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei?

4  De aceea vorbeşte-le, şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Orice om din casa lui Israel, care îşi poartă idolii în inimă, şi care îşi pironeşte privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui-dacă va veni să vorbească proorocului, Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulţimei idolilor lui,

5  ca să prind în chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel, care s-au depărtat de Mine din pricina tuturor idolilor.”

6  De aceea, spune casei lui Israel: „Aşa vobeşte Domnul, Dumnezeu: „Întoarceţi-vă, şi abateţi-vă de la idolii voştri, întoarceţi-vă privirile de la toate urîciunile voastre!

7  Căci orice om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc pentru o vreme în Israel, care s-a depărtat de Mine, care îşi poartă idolii în inima lui, şi nu-şi ia privirile de la ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, dacă va veni să vorbească unui prooroc, ca să Mă întrebe prin el, Eu, Domnul, prin Mine însumi îi voi răspunde.

8  Îmi voi întorce Faţa împotriva omului acestuia, îl voi face un semn şi de pomină, şi-l îl voi nimici cu desăvârşire din mijlocul poporului Meu. Şi veţi şti că Eu Sunt Domnul!

9  Dacă proorocul se va lăsa amăgit să rostească un cuvânt, Eu, Domnul, am amăgit pe proorocul acela; Îmi voi întinde mâna împotriva lui, şi-l voi nimici din mijlocul poporului Meu Israel.

10  Îşi vor purta astfel păcatul lor, şi pedeapsa proorocului va fi la fel cu pedeapsa celui ce întreabă,

11  ca să nu se mai rătăcească de la Mine casa lui Israel, şi să nu se mai spurce cu toate fărădelegile ei. Atunci vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, zice Domnul, Dumnezeu!” -

12  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

13  „Fiul omului, când va păcătui o ţară împotriva Mea, dedîndu-se la fărădelege, şi Îmi voi întinde mâna împotriva ei, dacă îi voi sfărîma toiagul pîinii, dacă îi voi trimite foametea, dacă îi voi nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele,

14  chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.”

15  „Dacă aş lăsa ca ţara să fie cutreierată de fiare sălbatice, care ar lăsa-o fără popor, dacă ar ajunge un pustiu pe unde n-ar mai putea trece nimeni, din pricina acestor fiare,

16  şi ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei ar scăpa, şi ţara ar ajunge un pustiu.

17  Sau dacă aş aduce sabie împotriva ţării acesteia, dacă aş zice să treacă sabia prin ţară, dacă i-aş nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele,

18  şi ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că n-ar mai scăpa nici fii nici fiice, ci numai ei singuri ar scăpa.

19  Sau dacă aş trimite ciuma în ţara aceasta, dacă Mi-aş vărsa urgia împotriva ei prin molimă, ca să-i nimicesc cu desăvârşire oamenii şi vitele,

20  şi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea-zice Domnul, Dumnezeu-că n-ar scăpa nici fii nici fiice, ci numai ei şi-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor.”

21  Totuş, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Măcar că trimit împotriva Ierusalimului cele patru pedepse grozave ale mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma, ca să nimicesc cu desăvârşire din el oamenii şi vitele,

22  tot va fi o rămăşiţă care ca scăpa, care va ieşi din el, şi anume: fii şi fiice. Iată, aceştia vor veni la voi, le veţi vedea purtarea şi faptele, şi vă veţi mângîia de nenorocirea pe care o aduc asupra Ierusalimului, de tot ce aduc asupra lui.

23  Ei vă vor mângîia, când le veţi vedea purtarea şi faptele, şi veţi cunoaşte că nu fără temei fac Eu tot ce fac împotriva Ieruslimului, zice Domnul, Dumnezeu.”