Exod 8

1  Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

2  Dacă nu vrei să-l laşi să plece, am să aduc broaşte pe toată întinderea ţării tale.

3  Râul va mişuna de broaşte; ele se vor sui şi vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit şi în patul tău, în casa slujitorilor tăi şi în casele poporului tău, în cuptoarele şi în postăvile de frământat pâinea.

4  Ba încă broaştele se vor sui şi pe tine, pe poporul tău şi pe toţi slujitorii tăi.”

5  Domnul i-a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Întinde-ţi mâna cu toiagul peste râuri, peste pîraie şi peste iazuri şi scoate broaşte din ele peste ţara Egiptului!”

6  Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului; şi au ieşit broaştele şi au acoperit ţara Egiptului.

7  Dar şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului.

8  Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis: „Rugaţi-vă Domnului să depărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu; şi am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.”

9  Moise i-a zis lui Faraon: „Hotărăşte-mi când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău ca să îndepărteze broaştele de la tine şi din casele tale? Nu vor mai rămâne decât în râu.”

10  El a răspuns: „Mâine”. Şi Moise a zis: „Aşa va fi, ca să ştii că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru.

11  Broaştele se vor depărta de la tine şi din casele tale, de la slujitorii tăi şi de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu.”

12  Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon. Şi Moise a strigat către Domnul cu privire la broaştele cu care lovise pe Faraon.

13  Domnul a făcut cum cerea Moise; şi broaştele au pierit în case, în curţi şi în ogoare.

14  Le-au strâns grămezi şi ţara s-a împuţit.

15  Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, şi-a împietrit inima şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

16  Domnul i-a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului şi se va preface în păduchi, în toată ţara Egiptului.”

17  Aşa au făcut. Aaron şi-a întins mâna cu toiagul şi a lovit ţărâna pământului; şi s-a prefăcut în păduchi, pe toţi oamenii şi pe toate dobitoacele. Toată ţărâna pământului s-a prefăcut în păduchi, în toată ţara Egiptului.

18  Vrăjitorii au căutat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni şi pe dobitoace.

19  Şi vrăjitorii i-au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

20  Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineaţă şi du-te înaintea lui Faraon când are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: „Aşa vorbeşte Domnul: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

21  Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muşte cîineşti împotriva ta, împotriva slijitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muşte şi pământul va fi acoperit de ele.

22  Dar în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, unde locuieşte poporul Meu şi acolo nu vor fi muşte, ca să cunoşti că Eu, Domnul, Sunt în mijlocul ţinutului acestuia.

23  Voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mâine.”

24  Domnul a făcut aşa. A venit un roi de muşte cîineşti în casa lui Faraon şi a slujitorilor lui, şi toată ţara Egiptului a fost pustiită de muşte cîineşti.

25  Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici în ţară.”

26  Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem aşa; căci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe care Sunt o urîciune pentru Egipteni. Şi dacă am aduce sub ochii lor jertfe care Sunt o urîciune pentru Egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?

27  Vom face mai bine un drum de trei zile în pustie şi acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, după cum ne va spune.”

28  Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecaţi ca să aduceţi jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; numai să nu vă depărtaţi prea mult, dacă plecaţi. Rugaţi-vă pentru mine.”

29  Moise a răspuns: „Am să ies de la tine şi am să mă rog Domnului. Mâine, muştele se vor depărta de la Faraon, de la slujitorii lui, şi de la poporul lui. Dar, să nu ne mai înşele Faraon, nevrând să lase pe popor să plece, ca să aducă jertfe Domnului.”

30  Moise a ieşit de la Faraon şi s-a rugat Domnului.

31  Domnul a făcut cum cerea Moise; şi muştele s-au depărtat de la Faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui. N-a mai rămas una.

32  Dar şi de data aceasta Faraon şi-a împietrit inima şi n-a lăsat pe popor să plece.