Exod 20

1  Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis:

2  „Eu Sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.

3  Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine.

4  Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care Sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.

5  Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, Sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,

6  şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

7  Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.

8  Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.

9  Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.

10  Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.

11  Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

12  Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

13  Să nu ucizi.

14  Să nu preacurveşti.

15  Să nu furi.

16  Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău.

17  Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.

18  Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flacările muntelui, care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura şi stătea la depărtare.

19  Ei i-au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.”

20  Moise a zis poporului: „Nu vă înspăimântaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri ca să nu păcătuiţi.”

21  Poporul stătea la depărtare; iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu.

22  Domnul i-a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: „Aţi văzut că v-am vorbit din ceruri.

23  Să nu faceţi dumnezei din argint şi dumnezei din aur, ca să-i puneţi alături de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei.

24  Să-Mi ridici un altar de pământ pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, oile şi boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine şi te voi binecuvânta.

25  Dacă-Mi vei ridica un altar din piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite; căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări.

26  Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.”