Ecclesiast 11

1  Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăş!

2  Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ.

3  Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ. Ori încotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămâne.

4  Cine se uită după vânt, nu va semăna, şi cine se uită după nori, nu va secera.

5  Cum nu ştii care este calea vântului, nici cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.

6  Dimineaţa, semenă-ţi sămânţa, şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea sau dacă amândouă Sunt deopotrivă de bune.

7  Dulce este lumina şi o plăcere pentru ochi să vadă soarele.

8  Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure, în toţi anii aceştia, şi să se gândească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este deşertăciune.

9  Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.

10  Goneşte orice necaz din inima ta, şi depărtează răul din trupul tău; căci tinereţea şi zorile vieţii Sunt trecătoare.