Deuteronom 33
1 Iată binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvântat pe copiii lui Israel, înainte de a muri.
2 El a zis: „Domnul a venit din Sinai, şi a răsărit peste ei din Seir, A strălucit din muntele Paran, şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi, Având în dreapta Lui focul legii.
3 Da, El iubeşte popoarele; Toţi sfinţii Sunt în mâna Ta. Ei au stat la picioarele Tale, Au primit cuvintele Tale.
4 Moise ne-a dat legea, Moştenirea adunării lui Iacov.
5 El era împărat în Israel, Când se adunau căpeteniile poporului Şi seminţiile lui Israel.
6 Trăiască Ruben şi să nu moară, şi bărbaţii lui să fie mulţi la număr!”
7 Iată ce a zis despre Iuda: „Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda, şi adu-l la poporul lui. Puternice să-i fie mâinile, şi să-i fii în ajutor împotriva vrăjmaşilor lui!”
8 Despre Levi a zis: „Tumim şi urim au fost încredinţaţi bărbatului Sfânt, Pe care l-ai ispitit la Masa, şi cu care Te-ai certat la apele Meriba.”
9 Levi a zis despre tatăl său şi despre mama sa: „Nu i-am văzut!” Şi despre fraţii lui: „Nu vă cunosc!” Iar de copii n-a vrut să mai ştie.” Căci ei păzesc Cuvântul Tău, şi ţin legământul Tău;
10 Ei învaţă pe Iacov poruncile Tale, şi pe Israel legea Ta; Ei pun tămâie sub nările Tale, şi ardere de tot pe altarul Tău.
11 Binecuvântează tăria lui, Doamne! Primeşte lucrarea mânilor lui! Frânge şalele potrivnicilor lui, şi vrăjmaşii lui să nu se mai scoale!”
12 Despre Beniamin a zis: „El este prea iubitul Domnului, El va locui la adăpost lângă Dînsul. Domnul îl va ocroti totdeauna, şi se va odihni între umerii Lui.”
13 Despre Iosif a zis: „Ţara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvântare, Cel mai bun dar al cerului, roua, Cele mai bune ape care Sunt jos,
14 Cele mai bune roade ale soarelui, Cele mai bune roade ale fiecărei luni,
15 Cele mai bune roade din munţii cei vechi, Cele mai bune roade de pe dealurile cele veşnice,
16 Cele mai bune roade ale pământului şi din tot ce cuprinde el. Bunăvoinţa Celui ce S-a arătat în rug Să vină peste capul lui Iosif, Pe creştetul capului domnului fraţilor lui!
17 El are frumuseţea întâiului născut al taurului; Coarnele lui Sunt cum Sunt coarnele bivolului; Cu ele va împunge pe toate popoarele, Până la marginile pământului: Ele Sunt zecile de mii ale lui Efraim, Ele Sunt miile lui Manase.”
18 Despre Zabulon a zis: „Bucură-te, Zabuloane, de alergările tale, şi tu, Isahar, de corturile tale!
19 Ei vor chema popoarele pe munte; Acolo, vor aduce jertfe de dreptate, Căci vor suge bogăţia mării, şi comorile ascunse în nisip.”
20 Despre Gad a zis: „Binecuvântat să fie cine lărgeşte pe Gad: Gad se odihneşte ca un leu, şi sfîşie la braţe şi capete.
21 El a ales cea dintâi parte a ţării, Căci acolo stă ascunsă moştenirea legiuitorului; El a mers cu fruntaşii poporului, A adus la îndeplinire dreptatea Domnului, şi poruncile Lui faţă de Israel.”
22 Despre Dan a zis: „Dan este un pui de leu, care s-aruncă din Basan.”
23 Despre Neftali a zis: „Neftali, sătul de bunăvoinţă, şi copleşit cu binecuvântări de la Domnul, Ia în stăpânire partea de apus şi miazăzi!”
24 Despre Aşer a zis: „Binecuvântat să fie Aşer între copiii lui Israel! Plăcut să fie fraţilor lui, şi să-şi moaie piciorul în untdelemn!
25 Zăvoarele tale să fie din fier şi din aramă, şi puterea ta să ţină cât zilele tale!”
26 Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor, Trece cu măreţie pe nori.
27 Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta şi a zis: „Nimiceşte-l.”
28 Israel este fără frică în locuinţa lui, Isvorul lui Iacov este deoparte Într-o ţară plină de grâu şi de must, şi cerul lui picură roua.
29 Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, Un popor mântuit de Domnul, Scutul care îţi dă ajutor, şi sabia care te face slăvit? Vrăjmaşii tăi vor face pe prietenii înaintea ta, şi tu vei călca peste înălţimile lor.”