Deuteronom 21

1  Dacă, în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău, se găseşte întins în mijlocul unui câmp un om ucis, fără să se ştie cine l-a lovit,

2  bătrânii şi judecătorii tăi să se ducă să măsoare depărtarea de la trupul mort până în cetăţile de primprejur.

3  Când se va Hotărâ cetatea cea mai apropiată de trupul mort, bătrânii din cetatea aceea să ia o viţea care să nu fi fost pusă la muncă şi care să nu fi tras la jug.

4  Să ducă viţeaua aceea într-o vale cu apă care nu seacă niciodată şi unde nu se ară nici nu se seamănă; şi acolo, să taie capul viţelei în vale.

5  Atunci să se apropie preoţii, fiii lui Levi; căci pe ei i-a ales Domnul, Dumnezeul tău, ca să-I slujească şi să binecuvânteze în Numele Domnului, şi ei trebuie să hotărască în orice ceartă şi în orice rănire.

6  Toţi bătrânii din cetatea aceea cea mai apropiată de trupul mort să-şi spele mâinile pe viţeaua căreia i-au tăiat capul în vale.

7  Şi, luînd cuvântul, să zică: „Mânile noastre n-au vărsat sângele acesta, şi ochii noştri nu l-au văzut vărsîndu-se.

8  Iartă, Doamne, pe poporul Tău Israel pe care l-ai răscumpărat; nu pune sângele nevinovat în socoteala poporului Tău Israel.” Şi sângele acela nu-i va fi pus în socoteală.

9  Astfel trebuie să curăţi din mijlocul tău sângele nevinovat, făcând ce este plăcut înaintea Domnului.

10  Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, dacă Domnul îi dă în mâinile tale, şi vei lua prinşi din ei,

11  poate că printre cei prinşi vei vedea o femeie frumoasă, şi vei dori s-o iei de nevastă.

12  Atunci s-o aduci înăuntrul casei tale. Ea să-şi radă capul şi să-şi taie unghiile,

13  să-şi lepede hainele pe care le purta când a fost prinsă, să locuiască în casa ta, şi să plângă pe tatăl şi pe mama ei o lună de zile. După aceea să te duci la ea, să-i fii bărbat, şi ea să-ţi fie nevastă.

14  Dacă nu-ţi va mai place, s-o laşi să plece unde va voi, dar nu vei putea s-o vinzi pe argint, nici să te porţi cu ea ca cu o roabă, pentru că ai înjosit-o.

15  Dacă un om, care are două neveste, iubeşte pe una şi nu iubeşte pe cealaltă, şi dacă are copii cu ele, din care întâiul-născut este de la nevasta pe care n-o iubeşte,

16  când îşi va împărţi averile între fiii lui, nu va putea face întâi-născut pe fiul aceleia pe care o iubeşte, în locul fiului aceleia pe care n-o iubeşte, şi care este întâiul-născut.

17  Ci să recunoască de întâi-născut pe fiul aceleia pe care n-o iubeşte, şi să-i dea o parte îndoită din averea lui; căci fiul acesta este cel dintâi rod al puterii lui, şi lui i se cuvine dreptul de întâi-născut.

18  Dacă un om are un fiu neascultător şi îndărătnic, care n-ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui, şi nu-i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit,

19  tatăl şi mama să-l ia, şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lui şi la poarta locului în care locuieşte.

20  Să spună bătrânilor cetăţii lui: „Iată, fiul nostru este neascultător şi îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru, şi este lacom şi beţiv.”

21  Şi toţi oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre, şi să moară. Astfel să curăţi răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul s-audă şi să se teamă.

22  Dacă se va omorî un om care a săvârşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, şi l-ai spânzurat de un lemn,

23  trupul lui mort să nu stea noaptea pe lemn; ci să-l îngropi în aceeaşi zi, căci cel spânzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu, şi să nu spurci ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău.