Daniel 5

1  Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai mari ai lui, şi a băut vin înaintea lor.

2  Şi în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele din aur şi din argint pe care le luase tatăl său Nebucadneţar din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.

3  Au adus îndată vasele din aur, care fuseseră luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.

4  Au băut vin, şi au lăudat pe dumnezeii din aur, din argint, din aramă şi din fier, din lemn şi din piatră.

5  În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâni de om, şi au scris, în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână, care a scris.

6  Atunci împăratul a îngălbenit, şi gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor, şi genunchii i s-au izbit unul de altul.

7  Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cetitorii în stele, Haldeii şi ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvântul şi a zis înţelepţilor Babilonului: „Oricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi-o va tîlcui, va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor din aur la gât, şi va avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei.”

8  Toţi înţelepţii împăratului au intrat, dar n-au putut nici să citească scrisoarea şi nici s-o tîlcuiască împăratului.

9  Din pricina aceasta împăratul Belşaţar s-a înspăimântat foarte tare, faţa i s-a îngălbenit şi mai marii lui au rămas încremeniţi.

10  Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului şi mai marilor lui, a intrat în odaia ospăţului, a luat cuvântul şi a vorbit astfel: „Să trăieşti veşnic, împărate! Să nu te turbure gândurile tale, şi să nu ţi se îngălbenească faţa!

11  În împărăţia ta este un om, care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi; şi pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai mare peste vrăjitori, cititori în stele, Haldei, ghicitori,

12  şi anume, pentru că s-a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltşaţar, un duh înalt, ştiinţă şi pricepere, putinţa să tîlcuiască visele, să lămurească întrebările grele, şi să deslege lucrurile încîlcite. Să fie chemat, deci, Daniel, şi el îţi va da tîlcuirea!”

13  Atunci Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a luat cuvântul şi i-a zis lui Daniel: „Tu eşti Daniel acela, unul din prinşii de război ai lui Iuda pe care i-a adus aici din Iuda, tatăl meu împăratul?

14  Am aflat despre tine că ai în tine duhul dumnezeilor, şi că la tine se găsesc lumini, pricepere, şi o înţelepciune nemaipomenită.

15  Au adus înaintea mea pe înţelepţi şi pe cititorii în stele, ca să citească scrierea aceasta şi să mi-o tîlcuiască; dar n-au putut să tîlcuiască aceste cuvinte.

16  Am aflat că tu poţi să tîlcuieşti şi să deslegi întrebări grele; acum, dacă vei putea să citeşti scrierea aceasta şi să mi-o tîlcuieşti, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei purta un lănţişor din aur la gât, şi vei avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei!”

17  Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ţine-ţi darurile, şi dă altuia răsplătirile tale! Totuşi voi citi împăratului scrierea, şi i-o voi tîlcui.

18  Împărate, Dumnezeul cel Prea Înalt dăduse tatălui tău Nebucadneţar: împărăţie, mărime, slavă şi strălucire;

19  şi din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau şi tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia, şi lăsa cu viaţă pe cine voia; înălţa pe cine voia, şi scobora pe cine voia.

20  Dar când i s-a îngîmfat inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi a fost despuiat de slava lui;

21  a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor, şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănânce iarbă ca la boi, şi trupul i-a fost udat cu roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea.

22  Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai smerit inima, măcarcă ai ştiut toate aceste lucruri.

23  Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse înaintea ta, şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii din argint, din aur, din aramă, din fier, din lemn şi din piatră, care nici nu văd, nici n-aud, şi nici nu pricep nimic, şi n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi toate căile tale!

24  De aceea a trimis El acest cap de mână, care a scris scrierea aceasta.

25  Iată însă scrierea care a fost scrisă: „Numărat, numărat, cântărit, şi împărţit!”

26  Şi iată tîlcuirea acestor cuvinte. Numărat, înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei, şi i-a pus capăt.

27  Cântărit, înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor!

28  Împărţit, înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită, şi dată Mezilor şi Perşilor!”

29  Îndată, Belşatar a dat poruncă, şi au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănţişor din aur la gât, şi au dat de ştire că va avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei.

30  Dar chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul Haldeilor, a fost omorât.

31  Şi a pus mâna pe împărăţie Dariu, Medul, care era în vârstă de şaizeci şi doi de ani.