Fapte 21

1  După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă, şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, şi de acolo la Patara.

2  Am găsit o corabie, care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea, şi am plecat.

3  Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga, şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia.

4  Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.

5  Dar când s-au împlinit zilele, am plecat, şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal, şi ne-am rugat.

6  Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alţii, şi noi ne-am suit în corabie iar ei s-au întors acasă.

7  După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor, şi am stat la ei o zi.

8  A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezarea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.

9  El avea patru fete fecioare care prooroceau.

10  Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un prooroc, numit Agab, s-a pogorât din Iudea,

11  şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: „Aşa vor lega Iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta, şi-l vor da în mâinile Neamurilor.”

12  Când am auzit lucrul acesta, atât noi cât şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.

13  Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceţi de plângeţi aşa, şi-mi rupeţi inima? Eu Sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.”

14  Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit, şi am zis: „Facă-se voia Domnului!”

15  După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare, şi ne-am suit la Ierusalim.

16  Cîţiva ucenici din Cezarea au venit şi ei cu noi, şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim. Pavel la Ierusalim în Templu.

17  Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-am primit cu bucurie.

18  A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi presbiterii s-au adunat acolo.

19  După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu deamăruntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui.

20  Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de Iudei au crezut, şi toţi Sunt plini de râvnă pentru Lege.

21  Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi Iudeii, care trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.

22  Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.

23  Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă.

24  Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei, şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rânduială, şi păzeşti Legea.

25  Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am Hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace zugrumate şi de curvie.”

26  Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit, şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârşitul zilelor curăţirii când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.

27  Către sfârşitul celor şapte zile, Iudeii din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărîtat tot norodul, au pus mâinile pe el,

28  şi au început să strige: „Bărbaţi Israeliţi, daţi ajutor! Iată omul, care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia; ba, încă a vârît şi pe nişte Greci în Templu, şi a spurcat acest locaş Sfânt.”

29  În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim Efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel îl băgase în Templu.

30  Toată cetatea s-a pus în mişcare, şi s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel, şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.

31  Pe când cercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat.

32  Acesta a luat îndată ostaşi şi sutaşi, şi a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel.

33  Atunci căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el, şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.

34  Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime; fiindcă nu putea, deci, să înţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie.

35  Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din pricina îmbulzelii norodului întărîtat;

36  căci mulţimea norodului se ţinea după el, şi striga: „La moarte cu el!”

37  Tocmai când era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Ştii greceşte?

38  Nu cumva eşti Egipteanul acela, care s-a răsculat acum în urmă, şi a dus în pustie pe cei patru mii de tîlhari?”

39  „Eu Sunt Iudeu” a spus Pavel „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.”

40  După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte, şi a făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel: