2 Ioan 1

1  Presbiterul (Sau: bătrânul.) către aleasa Doamnă şi către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr-şi nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul,

2  pentru adevărul acesta care rămâne în noi, şi care va fi cu noi în veac:

3  Harul, îndurarea şi pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl, şi din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, într-adevăr şi în dragoste!

4  M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl.

5  Şi acum, te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci cea pe care am avut-o de la început: să ne iubim unii pe alţii!

6  Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început.

7  Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!

8  Păziţi-vă bine să nu perdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.

9  Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.

10  Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”

11  Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele.

12  Aş vrea să vă spun multe lucruri; dar nu voiesc să vi le scriu pe hîrtie şi cu cerneală; ci nădejduiesc să vin la voi, şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.

13  Copiii surorei tale alese îţi trimit sănătate. Amin.