2 Corinteni 3

1  Începem noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau de la voi?

2  Voi Sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

3  Voi Sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table din piatră, ci pe nişte table care Sunt inimi de carne.

4  Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.

5  Nu că noi prin noi înşine Suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu,

6  care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.

7  Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atâta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, cu toate că strălucirea aceasta era trecătoare,

8  cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?

9  Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?

10  Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

11  În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător!

12  Fiindcă avem, deci, o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală;

13  şi nu facem ca Moise, care îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător.

14  Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos.

15  Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor.

16  Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată.

17  Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

18  Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.