2 Cronici 32

1  După aceste lucruri şi după aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei, care a pătruns în Iuda, şi a împresurat cetăţile întărite, cu gând să pună mâna pe ele.

2  Ezechia, văzând că a venit Sanherib şi că are de gând să înceapă lupta împotriva Ierusalimului,

3  s-a sfătuit cu căpeteniile sale şi cu oamenii lui cei viteji, ca să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate. Şi ei au fost de părerea lui.

4  S-au strâns o mulţime de oameni, şi au astupat toate izvoarele şi pârâul care curge prin mijlocul ţinutului aceluia. „Pentru ce” ziceau ei „să găsească împăraţii Asiriei, la venirea lor, ape din belşug?”

5  Ezechia s-a îmbărbătat; a zidit din nou zidul care era stricat şi l-a ridicat până la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a întărit Milo în cetatea lui David, şi a pregătit o mulţime de arme şi de scuturi.

6  A pus căpetenii de război peste popor, şi i-a adunat la el pe locul deschis de la poarta cetăţii. Vorbindu-le inimii, a zis:

7  „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratul Asiriei şi înaintea întregii mulţimi care este cu el; căci cu noi Sunt mai mulţi decât cu el.

8  Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.” Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.

9  După aceea Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, pe când era înaintea Lachisului cu toate puterile lui; i-a trimis la Ezechia, împăratul lui Iuda, şi la toţi cei din Iuda care erau la Ierusalim, să le spună:

10  „Aşa vorbeşte Sanherib, împăratul Asiriei: „Pe ce se bizue încrederea voastră, de staţi împresuraţi la Ierusalim?

11  Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete, când zice: „Domnul, Dumnezeul nostru, ne va scăpa din mâna împăratului Asiriei?”

12  Oare nu Ezechia a îndepărtat înălţimile şi altarele Domnului, şi a dat porunca aceasta lui Iuda şi Ierusalimului: „Să vă închinaţi numai unui altar, şi să aduceţi tămâie numai pe el?”

13  Nu ştiţi ce am făcut noi, eu şi părinţii mei, tuturor popoarelor celorlalte ţări? Dumnezeii neamurilor acestor ţări au putut ei să le izbăvească ţările din mâna mea?

14  Care dintre toţi dumnezeii acestor neamuri pe care le-au nimicit părinţii mei, a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea, ca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea?

15  Să nu vă amăgească Ezechia, deci, şi să nu vă înşele astfel; nu vă încredeţi în el! Căci dumnezeul nici unui neam, nici unei împărăţii n-a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea şi din mâna părinţilor mei: cu cât mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!”

16  Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu, şi împotriva robului Său Ezechia.

17  Şi a trimis o scrisoare batjocoritoare pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel împotriva Lui: „După cum dumnezeii neamurilor celorlalte ţări n-au putut să izbăvească pe poporul lor din mâna mea, tot aşa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din mâna mea.

18  Slujitorii lui Sanherib au strigat cu glas tare în limba evreiască, ca să arunce groaza şi spaima în poporul din Ierusalim, care era pe zid, şi să poată pune astfel stăpânire pe cetate.

19  Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care Sunt lucrarea mânilor omeneşti.

20  Împăratul Ezechia şi proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, au început să se roage pentru lucrul acesta şi au strigat către cer.

21  Atunci Domnul a trimis un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toţi vitejii, domnitorii şi căpeteniile. Şi împăratul s-a întors ruşinat în ţara lui. A intrat în casa dumnezeului său, şi cei ce ieşiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia.

22  Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor, şi i-a ocrotit împotriva celor ce-i împresurau.

23  Mulţi au adus Domnului daruri în Ierusalim, şi au adus daruri bogate lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s-a înălţat

24  În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. El a făcut o rugăciune Domnului. Domnul i-a vorbit, şi i-a dat un semn.

25  Dar Ezechia n-a răsplătit binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngîmfat inima. mânia Domnului a venit peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim.

26  Atunci Ezechia s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, şi mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul vieţii lui Ezechia.

27  Ezechia a avut multe bogăţii şi multă slavă. Şi-a făcut vistierii din argint, din aur, de pietre scumpe, de mirodenii, de scuturi, şi de toate lucrurile care se pot dori;

28  hambare pentru roadele de grâu, de must şi de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite, şi staule pentru oi.

29  Şi-a zidit cetăţi, şi a avut belşug de boi şi de oi; căci Dumnezeu îi dăduse multe avuţii.

30  Tot Ezechia a astupat şi gura de sus a apelor Ghihon, şi le-a adus în jos spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările lui.

31  Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce, ca să cunoască tot ce era în inima lui.

32  Celelalte fapte ale lui Ezechia, şi faptele lui evlavioase, Sunt scrise în vedenia proorocului Isaia, fiul lui Amoţ, în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel.

33  Ezechia a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au dat cinste la moarte. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Manase.