2 Cronici 12

1  Când s-a întărit Roboam în domnie şi a căpătat putere, a părăsit legea Domnului, şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el.

2  În al cincilea an al domniei lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului, pentru că păcătuiseră împotriva Domnului.

3  Avea o mie două sute de care şi şaizeci de mii de călăreţi; şi împreună cu el a venit din Egipt un popor fără număr, dintre Libieni, Suchieni şi Etiopieni.

4  A luat cetăţile întărite ale lui Iuda, şi a ajuns până la Ierusalim.

5  Atunci proorocul Şemaia s-a dus la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda, care se adunaseră în Ierusalim, la apropierea lui Şişac, şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Voi M-aţi părăsit; vă părăsesc şi Eu, şi vă dau în mâinile lui Şişac.”

6  Căpeteniile lui Israel şi împăratul s-au smerit, şi au zis: „Domnul este drept!”

7  Şi dacă a văzut Domnul că s-au smerit, cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Şemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor, şi mânia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Şişac;

8  dar îi vor fi supuşi, şi vor şti ce înseamnă să-Mi slujească Mie sau să slujească împărăţiilor altor ţări.”

9  Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile din aur pe care le făcuse Solomon.

10  Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi din aramă, şi le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, care păzeau intrarea casei împăratului.

11  Ori de câte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau şi le purtau înaintea lui; apoi le aduceau iarăşi în odaia alergătorilor.

12  Pentru că Roboam se smerise, Domnul Şi-a abătut mânia de la el, şi nu l-a nimicit de tot. Şi tot mai era ceva bun în Iuda.

13  Împăratul Roboam s-a întărit în Ierusalim şi a domnit. Avea patruzeci şi unu de ani când a ajuns împărat, şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel, ca să-Şi pună Numele în ea. Mamă-sa se numea Naama, Amonita.

14  El a făcut lucruri rele, pentru că nu şi-a pus inima să caute pe Domnul.

15  Faptele lui Roboam, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu Sunt scrise oare în cartea proorocului Şemaia, şi a proorocului Ido, în cărţile spiţelor de neam? Totdeauna a fost război între Roboam şi Ieroboam.

16  Roboam a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Abia.