2 Cronici 1

1  Solomon, fiul lui David, s-a întărit în domnie; Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el; şi l-a înălţat din ce în ce mai mult.

2  Solomon a poruncit întregului Israel, căpeteniilor peste mii şi sute, judecătorilor, mai marilor întregului Israel, căpeteniilor caselor părinteşti;

3  şi Solomon s-a dus cu toată adunarea la înălţimea de la Gabaon. Acolo se afla Cortul Întâlnirii lui Dumnezeu, făcut în pustie de Moise, robul Domnului.

4  Dar chivotul lui Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul pe care i-l pregătise, căci îi întinsese un cort la Ierusalim.

5  Tot acolo se afla, înaintea cortului Domnului, altarul din aramă pe care-l făcuse Beţalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur.

6  Solomon şi adunarea au căutat pe Domnul. Şi acolo, pe altarul din aramă care era înaintea cortului întâlnirii, a adus Solomon Domnului o mie de arderi de tot.

7  În timpul nopţii, Dumnezeu S-a arătat lui Solomon, şi i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.”

8  Solomon a răspuns lui Dumnezeu: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă tatălui meu David, şi m-ai pus să domnesc în locul lui.

9  Acum, Doamne Dumnezeule, împlinească-se făgăduinţa Ta, făcută tatălui meu David, fiindcă m-ai pus să domnesc peste un popor mare la număr ca pulberea pământului!

10  Dă-mi, deci, înţelepciune şi pricepere, ca să ştiu cum să mă port în fruntea acestui popor! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta atât de mare?”

11  Dumnezeu i-a zis lui Solomon: „Fiindcă dorinţa aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti,

12  Înţelepciunea şi priceperea îţi Sunt date. Îţi voi da, pe deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n-a mai avut niciodată nici un împărat înaintea ta, şi cum nici nu va mai avea după tine.”

13  Solomon s-a întors la Ierusalim, după ce a părăsit înălţimea de la Gabaon şi Cortul Întâlnirii. Şi a domnit peste Israel.

14  Solomon a strâns care şi călărime; avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi pe care i-a aşezat în cetăţile unde ţinea carele şi la Ierusalim lângă împărat.

15  Împăratul a făcut argintul şi aurul tot atât de obişnuite la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot atât de obicinuiţi ca sicomorii1 care cresc în câmpie.

16  Solomon îşi aducea caii din Egipt; o ceată de negustori ai împăratului se duceau şi-i luau în cete pe un preţ Hotărât;

17  se duceau şi aduceau din Egipt un car cu şase sute de sicli din argint, şi un cal cu o sută cincizeci de sicli. Tot aşa aduceau şi pentru toţi împăraţii Hetiţilor şi pentru împăraţii Siriei.