1 Samuel 26

1  Zifiţii s-au dus la Saul la Ghibea, şi au zis: „Iată că David este ascuns pe dealul Hachila, în faţa pustiei.”

2  Saul s-a sculat şi s-a pogorât în pustia Zif, cu trei mii de oameni aleşi din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif.

3  A tăbărât pe dealul Hachila, în faţa pustiei, lângă drum. David era în pustie; şi, înţelegând că Saul merge în urmărirea lui în pustie,

4  a trimis nişte iscoade, şi a aflat că într-adevăr Saul venise.

5  Atunci David s-a sculat şi a venit la locul unde tăbărâse Saul, şi a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberii şi poporul era tăbărât în jurul lui.

6  David a luat cuvântul, şi vorbind lui Ahimelec, Hetitul, şi lui Abişai, fiul Ţeruiei şi fratele lui Ioab, a zis: „Cine vrea să se pogoare cu mine în tabără la Saul?” Şi Abişai a răspuns: „Eu, mă voi pogorâ cu tine.”

7  David şi Abişai s-au dus noaptea la popor. Şi iată că Saul era culcat şi dormea în cort în mijlocul taberii, şi suliţa lui era înfiptă în pământ la capul lui. Abner şi poporul lui erau culcaţi în jurul lui.

8  Abişai i-a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea, şi să-l pironesc dintr-o lovitură în pământ, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta.”

9  Dar David i-a zis lui Abişai: „Nu-l omorâ! Căci cine ar putea pune mâna pe unsul Domnului şi să rămână nepedepsit?”

10  Şi David a zis: „Viu este Domnul, că numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va pogorâ... într-un câmp de bătaie şi va pieri.

11  Să mă ferească Domnul, să pun mâna pe unsul Domnului! Ia numai suliţa de la căpătîiul lui, cu ulciorul cu apă, şi să plecăm.”

12  David a luat, deci, suliţa şi ulciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul, şi au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic, şi nimeni nu s-a deşteptat, căci Domnul îi cufundase pe toţi într-un somn adânc.

13  David a trecut de cealaltă parte, şi a ajuns departe pe vârful muntelui, la o mare depărtare de tabără.

14  Şi a strigat poporului şi lui Abner, fiul lui Ner: „N-auzi tu, Abner?” Abner a răspuns: „Cine eşti tu care strigi către împăratul?”

15  Şi David i-a zis lui Abner: „Oare nu eşti tu bărbat? Şi cine este ca tine în Israel? Pentru ce atunci n-ai păzit pe împărat, stăpânul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpânul tău.

16  Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul, că Sunteţi vrednici de moarte, căci n-aţi vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este suliţa împăratului şi ulciorul de apă, care erau la căpătîiul lui.”

17  Saul a cunoscut glasul lui David şi a zis: „Glasul tău este, fiul meu David?” Şi David a răspuns: „Glasul meu, împărate, domnul meu!”

18  Şi a zis: „Pentru ce urmăreşte domnul meu pe robul său? Ce-am făcut, şi cu ce Sunt vinovat?

19  Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: „Dacă Domnul este Cel ce te atîţă împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mâncare de la noi; dar dacă oamenii te atîţă, blestemaţi să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc azi ca să mă deslipească de moştenirea... Domnului, zicându-mi: „Du-te de slujeşte unor dumnezei străini!”

20  Oh! să nu-mi cadă sângele pe pământ departe de Faţa Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice, cum ar urmări o potîrniche în munţi.”

21  Saul a zis: „Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viaţa mea a fost scumpă înaintea ta. Am lucrat ca un nebun, şi am făcut o mare greşală.”

22  David a răspuns: „Iată suliţa împăratului; să vină unul din oamenii tăi s-o ia.

23  Domnul va răsplăti fiecăruia după dreptatea lui şi după credincioşia lui: căci Domnul te dăduse azi în mâinile mele, şi eu n-am vrut să pun mâna pe unsul Domnului.

24  Şi după cum azi viaţa ta a avut un mare preţ înaintea mea, tot aşa şi viaţa mea va avea un mare preţ înaintea Domnului, şi El mă va izbăvi din orice necaz.”

25  Saul i-a zis lui David: „Fii binecuvântat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari şi vei birui.” David şi-a văzut de drum, şi Saul s-a întors acasă.