1 Imparati 17

1  Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, i-a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor Sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.”

2  Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, cu aceste vorbe:

3  „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit, şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.

4  Vei bea apă din pârâu, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.”

5  El a plecat şi a făcut după cuvântul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.

6  Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa, şi pâine şi carne seara, şi bea apă din pârâu.

7  Dar după câtăva vreme pîrîtul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.

8  Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit astfel:

9  „Scoală-te, du-te la Sarepta care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.”

10  Ilie s-a sculat, şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o şi a zis: „Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.”

11  Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou şi a zis: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta.”

12  Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strâng două bucăţi din lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri.”

13  Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întâi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă, şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.

14  Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina, până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului.”

15  Ea s-a dus, şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi multă veme a avut ce să mănânce, ea şi familia ei, şi Ilie.

16  Făina din oală n-a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.

17  După aceea fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atât de cumplită încît n-a mai rămas suflare în el.

18  Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, şi să-mi omori astfel fiul?”

19  El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.” Şi l-a luat de la sînul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el, şi l-a culcat pe patul lui.

20  Apoi a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, oare atât de mult să mîhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încît să-i omori fiul?”

21  Şi s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!”

22  Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el, şi a înviat.

23  Ilie a luat copilul, l-a pogorât jos în casă din odaia de sus, şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.”

24  Şi femeia i-a zis lui Ilie: „Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”