1 Corinteni 11

1  Călcaţi pe urmele mele, întrucît şi eu calc pe urmele lui Hristos.

2  Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.

3  Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.

4  Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.

5  Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.

6  Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească.

7  Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului.

8  În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;

9  şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

10  De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.

11  Totuş, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.

12  Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate Sunt de la Dumnezeu.

13  Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu desvălită?

14  Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung,

15  pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învălitoare a capului.

16  Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.

17  Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.

18  Mai întâi de toate, aud că atunci când veniţi la adunare, între voi Sunt desbinări. Şi în parte o cred,

19  căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.

20  Când vă adunaţi, deci, în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi cina Domnului.

21  Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămând, iar altul este beat.

22  Ce? N-aveţi case ca să mâncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu, şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.

23  Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine.

24  Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frînt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”

25  Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâte ori veţi bea din el.”

26  Pentrucă, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.

27  De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.

28  Fiecare să se cerceteze, deci, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.

29  Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osînda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.

30  Din pricina aceasta Sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.

31  Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.

32  Dar când Suntem judecaţi, Suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osîndiţi odată cu lumea.

33  Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.

34  Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osîndă. Celelate lucruri le voi rândui când voi veni.